Simteam o chemare in interiorul meu dar eram prea confuz si pierdut in paienjenisul pe care chiar eu il tesusem. Nu stiam cine sunt, dar ce stiam cu siguranta era ca imi lipsea ceva. Nu puteam sa explic asta, dar era acolo si imi dadea un sentiment acut de neamplinire.

Cineva a spus: "Zeii nu daruiesc orbeste. Darul lor are un tilc si cel care il primeste nu poate fi ales intamplator. El s-a pregatit indelung sa astepte darul acesta. Si cand il primeste, nici el nu îl primeste orbeste". Ce putea insemna asta?

Pe 15 decembrie 1992 "intimplarea" a facut sa merg in sala de lectura a Bibliotecii Nicolae Iorga din Ploiesti. Pe cand ieseam bucuros ca-mi terminasem cu bine treaba, ceva mi-a atras atentia. Intr-un hol era amenajata o expozitie si diverse planse ofereau explicatii despre evolutia umana,despre corpul energetic (subtil) si cum poate fi dobindita starea de Uniune cu Divinul (Yoga).

Cum cartile citite inainte imi dadusera o imagine a ceea ce inseamna spiritualitate, am decis sa vizitez expozitia si din dorinta de a-mi verifica cunostintele, dar si eventual sa aflu ceva nou. Mentalul nu-mi era insa pregatit sa afle ca unele informatii pe care le detine erau gresite, astfel ca atitudinea mea a fost una de neincredere si uimire mai apoi. Daca lucrurile expuse acolo erau adevarate atunci insemna ca transformarea interioara era mult mai la indemana decat aflasem din carti. Acolo acest proces era descris ca fiind rodul unor eforturi fizice, unor penitente si totul pe o perioada lunga de timp, uneori chiar vieti. Din contra metoda expusa in aceasta expozitie avansa ideea unei iluminari partiale de la inceput si apoi aspirantul isi incepea munca de purificare interioara.